L’Europa ha sempre avuto come destino l’Unione europea. Lo dimostrano i settant’anni di pace e prosperità senza precedenti che la costruzione dell’Unione europea ha portato. È il più lungo periodo di pace mai costruito al mondo, in qualsiasi luogo. La prosperità più abbondante. E il più libero dei mondi.
E l’Unione europea è il destino della Romania. Lo dimostra il fatto che la Romania europea è, dal 2007 a oggi, il periodo più prospero, dignitoso e libero di tutta la storia del Paese.
La gente è morta nelle guerre e nelle rivoluzioni perché la Romania diventasse europea. Perché noi potessimo godere del vantaggio di essere a un tempo romeni ed europei. A nostra volta, dobbiamo fare tutto il possibile perché i nostri figli, nipoti e bisnipoti possano essere anch’essi romeni ed europei. Perché possano godere, come noi, di tutto ciò che l’Unione europea rappresenta: democrazia, stato di diritto, diritti umani, diritti delle minoranze, libertà di espressione, libera circolazione.
Viviamo un momento storico terribile, in cui potremmo perdere questa Europa che ci è stata data come destino. Da presenza naturale ovvia, l’Europa potrebbe diventare per noi un ricordo. Un ricordo che potremo raccontare ai nostri figli e nipoti, ma non saremo capaci di spiegare perché non l’abbiamo resa possibile anche per loro. Perché nel 2025 non abbiamo fatto tutto ciò che è in nostro potere, e anche più di questo, affinché anche loro potessero godere della Romania europea. Affinché fosse anche per loro una presenza reale, non un ricordo sempre più lontano.
Dobbiamo mantenere la Romania nel tracciato del suo destino europeo. Per noi, per i nostri figli, e per i figli dei nostri figli. La Romania che gli lasceremo dovrà essere almeno altrettanto valida della Romania che abbiamo ricevuto. Non una dittatura, non un’autocrazia, non un regime illiberale. Ma una democrazia: imperfetta ma perfettibile; ineguale, ma che impara a distribuire la prosperità in modo più equo; traumatizzata da un passato totalitario, ma che proprio per questo ama ancora di più la libertà.
L’Unione europea è il destino della Romania. Usiamo le nostre voci, le nostre professioni, il nostro voto per assicurarci che continui ad essere così.
L’Unione europea è il destino dei nostri figli. Non abbiamo il diritto di rubare loro questo destino. O di abbandonare la lotta per difenderlo.
I nostri figli sono l’Europa. Non abbiamo il diritto di dimenticarlo.
E non lo dimenticheremo. E vinceremo.
L’Europa è l’unico destino che la Romania può accettare.
Traduzione di Anita Bernacchia
*****
Versione romena
Europa a avut ca destin Uniunea Europeană. O demonstrează cele șapte decenii de pace și de prosperitate fără precedent pe care construcția Uniunii Europene le-a adus cu sine. E cea mai lungă perioadă de pace construită oriunde în lume. Și cea mai abundentă prosperitate. Și cea mai liberă dintre lumi.
Iar Uniunea Europeană este destinul României. O demonstrează faptul că România europeană este, din 2007 încoace, cea mai prosperă, demnă și liberă perioadă din întreaga istorie a României.
S-a murit în războaie și în revoluții pentru ca România să devină europeană. Pentru ca noi să ne putem bucura de avantajul de a fi simultan români și europeni. La rândul nostru, trebuie să facem tot ce ne stă în puteri astfel încât copiii și nepoții și strănepoții noștri să poată fi, la rândul lor, simultan români și europeni. Să se poată bucura, ca și noi, de tot ce înseamnă Uniunea Europeană: democrație, stat de drept, drepturile omului, drepturile minorităților, libertate de expresie, liberă circulație.
Trăim o clipă istorică teribilă, în care putem pierde această Europă care ne-a fost destin. Dintr-o prezență firească, Europa poate deveni pentru noi o amintire. Pe care le-o vom putea povesti copiilor și nepoților noștri – dar ne va fi imposibil să le explicăm de ce n-am făcut-o posibilă și pentru ei. De ce n-am făcut în 2025 tot ce ne stătea în puteri, și chiar mai mult decât atât, pentru ca și ei să se poată bucura de România europeană. Care să fie și pentru ei o prezență reală – nu o amintire tot mai îndepărtată.
Trebuie să ținem România în destinul ei european. Pentru noi – și pentru copiii noștri – și pentru copiii copiilor noștri. România pe care le-o lăsăm trebuie să fie cel puțin la fel de bună ca România pe care am primit-o. Nu o dictatură, nu o autocrație, nu un regim iliberal. Ci o democrație: imperfectă, dar perfectibilă; inegală, dar învățând să-și distribuie tot mai echitabil prosperitatea; traumatizată de trecuturi totalitare, dar iubind tocmai de aceea cu atât mai mult libertatea.
Uniunea Europeană e destinul României. Să ne folosim vocile, profesiile, voturile astfel încât să ne asigurăm că rămâne așa.
Uniunea Europeană e destinul copiilor noștri. N-avem dreptul să le furăm acest destin. Sau să abandonăm lupta pentru el.
Copiii noștri sunt Europa. N-avem dreptul să uităm asta.
Și nu vom uita. Și vom învinge.
Europa e unicul destin acceptabil pentru România.
